Vitamina D și Tiroidita Cronică Autoimună

Vitamina D este o moleculă steroidica, în principal produsă pe piele, care reglează expresia a peste 200 de gene, inclusiv genele responsabile de reglarea proliferării, diferențierii, apoptozei și angiogenezei. Există două forme de vitamină D, vitamina D3 (sau colecalciferol) și vitamina D2 (sau ergocalciferol). Colecalciferolul este in principal sintetizat in piele de catre 7-dehidrocolesterol, prin expunerea la radiatia ultravioleta B, dar poate fi procurat si din alimente de origine animala (peste gras, oua, unt, ficat, lapte). Ergocalciferolul provine din surse alimentare de origine vegetala (cereale integrale, ciuperci, nuci, etc).

Ambele forme de  vitamina D sunt transportate la ficat, unde sunt transformate în 25-hidroxi-vitamina D (25(OH)D sau calcidiol) prin 25-hidroxilază (CYP27A1 și CYP2R1). 25(OH)D este convertita in rinichi, de catre 1 α-hidroxilaza (CYP27B1) la forma biologic activa 1,25(OH)2D (sau calcitriol).  Activitatea 1α-hidroxilaza este controlata strict de hormonul paratiroidian si este inhibata de niveluri ridicate de 1,25(OH)2D si de factorul de crestere FGF23. Vitamina D poate fi depozitata si eliberata din celulele grase si este legata de proteina de legare a vitaminei D. Receptorul de vitamina D (VDR) se găsește în majoritatea țesuturilor și celulelor din organism.

Principalul rol al vitaminei D este reglarea metabolismului osos și a homeostaziei calciului și fosforului. Pe langa alte functii biologice importante, vitamina D este implicata in procesul de self-toleranta, avand un rol important in etiologia bolilor autoimune asa cum este tiroidita cronica autoimuna. Calcitriolul inhiba dezvoltarea celulelor Th1, inducand formarea populatiei celulelor CD4+, inclusiv a celor reglatoare Th2. Statusul inadecvat al vitaminei D tinde sa stimuleze dezvoltarea liniei celulare Th1-self reactiva si autoimunitatea. Pielea mai inchisa la culoare permite sa treaca o mica doza de radiatii UV, productia de vitamina D3 fiind scazuta, pe cand o piele alba produce o cantitate mai mare de vitamina D. In zilele insorite, pielea unui om poate produce 200 micrograme de vitamina D prin expunere la soare, in timp ce prin alimentatie organismul produce aproximativ 5 micrograme de vitamina D. 25(OH)D este forma principală circulantă și stocată a vitaminei D, iar nivelele serice ale acestei forme sunt considerate cel mai bun marker pentru măsurarea statusului vitaminei D din organism. Deficitul de vitamina D este considerat a fi la o valoare a 25(OH) D <20 ng/mL, iar insuficienta de vitamina D este definita intre valorile 20–30 ng/mL a 25(OH)D. Datele publicate in literatura de specialitate au aratat faptul ca nivelurile scăzute ale vitaminei D au fost asociate cu boli tiroidiene autoimune precum in cazul tiroiditei Hashimoto.

Tiroidita cronica autoimuna sau tiroidita Hashimoto este astazi considerata cea mai frecventa afectiune endocrina si reprezintă cea mai frecventă cauză de hipotiroidism în zonele cu aport suficient de iod. Afecteaza aproximativ 3% din populaţia adultă, predominant fiind  sexul feminin (7:1), dar se manifestă şi la copii sau adolescenţi. A fost descrisa pentru prima data in anul 1912 de catre medicul japonez Hakaru Hashimoto. Tiroidita cronica autoimuna este considerată o afecţiune multifactorială, apărută ca urmare a interacţiunii între factorii genetici, responsabili de susceptibilitatea la apariţa acestei boli şi factorii epigenetici.

In Europa mai mult de jumatate din populatia intre 35 si 65 de ani este obeza, iar in intreaga lume exista 650 de milioane de oameni care sufera de obezitate. In 2016, peste 1,9 miliarde de adulți din întreaga lume erau supraponderali. Obezitatea este o boală complexă, multifactorială și eterogenă datorată interacțiunii complexe dintre factorii genetici și de mediu, boală prevenită în mare măsură, care afectează, împreună cu supraponderabilitatea, peste o treime din populația lumii astăzi.

 

DISCUȚII

Asocierea dintre scorurile scăzute ale vitamiei D și bolile autoimune a fost general acceptată de către cercetători, iar obezitatea rămâne incă la cote alarmante in randul populației. Tiroidita Hashimoto reprezintă cea mai frecventă tulburare autoimună organ-specifică, caracterizată printr-o agresare a organismului de către propriul său sistem imunitar. Patogenia tiroiditei cronice autoimune este multifactorială, combinând influențe genetice, imune, de mediu și hormonale precum vitamina D. Forma biologic activă a vitaminei D, esențială pentru homeostazia osoasă și minerală, poseda proprietăți imunoreglatoare și antiinflamatoare.Tiroidita cronică autoimună este o boală mediată de celulele T, caracterizată prin prezența anticorpilor anti-tiroidieni și/sau anti-tiroglobulină, un grad variabil de hipofuncție tiroidiană și infiltrarea intratiroidiana a limfocitelor B și T cu predominanța subtipului de celule CD4+. Vitamina D joacă un rol semnificativ în modularea sistemului imunitar, sporind răspunsul imun înnăscut, în timp ce exercită o acțiune inhibitorie asupra sistemului imunitar adaptiv. Cele mai multe celule imune, inclusiv celulele T, celulele B și celulele prezentatoare de antigen, cum ar fi celulele dendritice și macrofagele, exprimă receptori pentru vitamina D și 1α-hidroxilaza. 1,25(OH)2D inhibă exprimarea antigenelor complexului major ​​de histocompatibilitate clasa II și a moleculelor co-stimulatoare și previne diferențierea și maturarea celulelor dendritice, precum și activarea și supraviețuirea acestora, conducând la scăderea antigenului și activarea celulelor T. Mai mult, 1,25(OH)2D modulează de asemenea expresia citokinelor derivate de la celulele dendritice prin inhibarea producției de interleukină (IL) -12 și IL-23 (citokine majore care determină diferențierea Th1 și diferențierea celulelor T helper) și îmbunătățirea eliberării IL-10. Astfel, 1,25(OH)2D schimbă indirect polarizarea celulelor T de la un fenotip Th1 și Th17 către un fenotip Th2.

Mai multe studii clinice au raportat un nivel scăzut de vitamina D in tiroidita cronică autoimună, indicând o asociere între deficitul de vitamina D și autoimunitatea tiroidiană. Intr-un studiu recent desfasurat de noi pe o perioada de 24 de luni, pe 109 pacienti nivelul vitaminei D a fost in limite normale numai la un procent de 5% in rândul pacienților in vârstă, iar in populația adultă de sub 65 de ani prevalența valorilor normale ale 25(OH)D a fost ceva mai ridicată de 14%. Pacienții vârstnici cu deficit sau insuficiență de vitamina D in procent de 95%, au avut o prevalență semnificativ mai mare a titrurilor de anticorpi anti-tiroid peroxidază, comparativ cu pacienții vârstnici cu niveluri normale ale vitaminei D (5%). De asemenea, există corelații negative intre greutatea corporala si nivelul 25(OH)D, cu cat indicele de masa corporala este mai crescut, cu atat nivelul 25(OH)D  este mai scazut.

Aceste rezultate au fost în concordanță cu studii anterioare similare. Mai mult, nivelurile de 25(OH)D au fost corelate în mod semnificativ cu nivelurile ATPO în cohorta pacienților cu tiroidită cronică autoimună.

CONCLUZIIExista o strânsă corelație între nivelurile scăzute ale 25(OH)D, indicele de masă corporală ridicat și titrurile crescute ale anticorpilor anti-tiroid peroxidază în randul pacientilor afectați de tiroidita cronică autoimună, sugerând că deficitul de vitamina D joacă un rol în dezoltarea autoimunității tiroidiene. De asemenea, pacienții vârstnici și cei obezi prezintă un scor mai avansat al anticorpilor anti-tiroid peroxidază.

Toate aceste informaţii au ca scop educarea pacienţilor, întrucât aceasta reprezintă o componentă integrată a procesului de tratament și îngrijire. Cu toate acestea diagnosticul şi paşii următori vor fi stabiliţi de către medic, motiv pentru care vă invit să faceţi o programare AICI

Sharing Is Caring, Choose Your Platform!