Tiroidita de Quervain reprezintă o inflamaţie acută (alte denumiri: tiroidita cu celule gigante, postvirală, acută nonsupurativă) a parenchimului tiroidian, de cele mai multe ori în contextul unei infecţii virale. Apare mai frecvent la femei, cu haplotipul HLA B35 şi are o evoluţie sezonieră, predominant în anotimpurile calde. Infecţia virală (cu Coxsackie virus, Adenovirus sau altele) este constant descrisă cu aproximativ 2-8 săptămâni înainte de debutul TSA.
Histopatologic tiroida este crescută în volum, cu reacţie inflamatorie moderată, afectând şi capsula tiroidiană, distrucţia parenchimului tiroidian şi multiple celule gigante alături de limfocite, histiocite, neutrofile.
Manifestările clinice debutează cu febră, frison sau subfebrilitate urmată de creşterea în volum a tiroidei (poate apărea numai la nivelul unui singur lob) care devine dureroasă spontan şi la palpare cu iradiere retroauriculară, la baza gâtului, în umăr sau în unghiul mandibular. Pot apărea semne clinice de tireotoxicoză cu transpiraţii, palpitaţii, nervozitate (prin distrucţie foliculară şi eliberare de HT).
Examenul obiectiv evidenţiază o tiroidă deosebit de sensibilă la palpare, dar fără semne de inflamaţie locală (eritem, căldură locală). Oftalmopatia este absentă dar apare tahicardia, tremor, accentuarea reflexelor osteotendinoase.
Explorările de laborator evidenţiază:
- fibrinogen, proteina C reactivă, VSH mult crescute (uneori VSH peste 100 mm/h);
- TSH↓, fT4 şi fT3↑ (tireotoxicoză de însoțire) în faza iniţială, după care urmează a o a doua fază scurtă de eutiroidie. A treia faza corespunde instalării unei perioade de hipotiroidie tranzitorie iar în ultima fază, de recuperare, se restabililește eutiroidia.
- RIC mult scăzută (functio lesa), scintigrafia imposibil de realizat;
- Ecografie: hipoecogenitate marcată a zonei afectate;
- Puncţia biposie de obicei nu este necesară (poate fi extrem de dureroasă), dar poate evidenţia infiltraţia tiroidei cu celule gigante.
Diagnosticul pozitiv se face pe baza simptomatologiei, RIC scăzute şi prezenţei parametrilor de inflamaţie.
Diagnosticul diferenţial trebuie să ia în considerare alte forme de tiroidite (acute, TCH), formațiunile chistice tiroidiene, hemoragiile intrachistice, boala Basedow-Graves şi cancerele tiroidiene.
Evoluţia este de obicei autolimitată cu restituirea funcţiei tiroidiene după 1-2 luni. Există și forme recidivante iar hipotiroidia permanentă posttiroidită subacută apare în unele cazuri, ceea ce impune monitorizarea funcției tiroidiene la acești pacienți cel puțin 1-3 ani.