Expresia clinică a feocromocitomului este urmarea excesului de catecolamine (la care se adaugă encefalinele şi alte amine biogene) şi traduce ”de manieră caricaturală” (R.Mornex, art. cit.) efectele vasculare (hipertensiune arterială), cardiace (tahicardie), metabolice (hiperglicemie, lipoliză) ale acestora.
Efectele cardiovasculare sunt cele mai pregnante, datorându-se în mare parte acţiunii catecolaminelor la nivel dc receptori (α-vasoconstricţie, β 1-creşterea contractilităţii şi a frecvenţei cardiace), dar şi a unei acţiuni directe (toxicitate directă la nivelul fibrei miocardice).
Elementul cardinal este hipertensiunea, uneori inconstantă, în general continuă, cu manifestări paroxistice. Nu există o legătură liniară între nivelul catecolaminelor şi existenţa hipertensiunii, unii pacienţi putând avea perioade de tensiune normală în pofida nivelelor crescute de catecolamine circulante, iar episoadele bruşte de hipertensiune putând să nu fie asociate cu o creştere a catecolaminelor plasmatice.
În general hipertensiunea este paroxistică la 48% din pacienţi, persistentă la 29% iar 13% au tensiune arterială normală.
1.Hipertensiunea arterială paroxistică este manifestarea clasică a feocromocitomului.
Simptomatologia crizei este consecinţa eliberării masive de catecolamine de la nivelul tumorii, cu stimularea consecutivă a receptorilor adrenergici.
Hipertensiunea paroxistică este definitorie şi reprezintă marea urgenţă a feocromocitomului. Totuşi, aceasta se întâlneşte în doar 50% din cazuri, elementul comun al acestei afecţiuni fiind hipertensiunea (cu sau fără paroxisme),prezentă în 80-90% din cazuri.
2 Hipertensiunea arterială permanentă este în general severă, ocazional malignă, refractară la tratamentul antihipertensiv convenţional, dar răspunde la tratamentul a-blocant. În caz de evoluţie malignă, răsunetul este în primul rând cerebro-ocular
3 Alte elemente diagnostice
Hipotensiunea ortostatică este prezentă la numeroşi pacienţi. Probabil apare prin scăderea volumului plasmatic, scăderea tonusului reflexelor posturale ca urmare a expunerii prelungite la catecolamine. Feocromocitoamele pot secreta şi o neuropeptidă cu acţiune vasodilatatoare, dar contribuţia sa la apariţia hipotensiunii nu este cunoscută.
Manifestări cardiace domină în unele cazuri simptomatologia: angină pectorală, infarct miocardic pot apărea în afara unei coronaropatii, aritmii (tahicardie supraventriculară, fibrilaţie atrială, extrasistolic frecvent ventriculară, bradicardie sinusală), tulburări de conducere (bloc de ram drept sau stâng), modificări ECG nespecifice de fază terminală, în absenţa unei ischemii coronariene, edem pulmonar necardiogen (rar).
Simptome gastrointestinale-greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie – efect direct al catecolaminelor de inhibare a contracţiei muşchilor intestinali, diaree apoasă asociată cu hipokaliemie şi aclorhidrie.
Intoleranţă la glucide (mai ales în crize) sau chiar diabet zaharat inhibarea eliberării insulinei (α-receptori), stimularea gliconeogenezei hepatice (β -receptori).
Hipercalcemie-asociere cu hiperparatiroidism (MEN 2A) sau hipersecreţie de PTH-RP.
Policitemie prin scăderea volumului plasmatic, creşterea eritropoietinei.