Semnele şi simptomele apoplexiei hipofizare variază de la moderate la foarte severe, ameninţând prognosticul vital.
Cel mai frecvent, pacienţii prezintă: cefalee acută, semne de iritație menigeală, modificări vizuale.
– Cefaleea este primul şi cel mai frecvent simptom (95% cazuri), dominând tabloul clinic. Mecanismul presupus este tracţiune sau iritaţia dura mater sellară, care este inervată de ramurile menigeale ale perechii V de nervi cranieni sau prin iritarea trigemenului de către masa în expansiune. Cefaleea este severă, brusc instalată la nivel retro-orbitar sau frontal la debut, dar poate deveni generalizată.
– Tulburările vizuale includ diminuarea acuităţii vizuale (52%) şi a câmpului vizual (64%) prin compresiune de nerv şi/sau chiasmă optică cu scăderea acuităţii vizuale, atrofie optică (scolom central, cecitate unilaterală în caz de compresiune prelungită cu afectarea nervului optic) și modificări de câmp vizual: hemiquadranopsie bitemporală (diminuarea câmpului vizual în cadranul temporal superior bilateral) – cel mai frecvent; hemianopsie bitemporală (afectarea întregului cadran temporal); hemianopsie omonimă contralaterală (temporal de o parte şi nazal de cealaltă parte) în urma implicării tractului optic (afectare mai rară).
– Paralizii oculare – apar în 78% din cazuri, prin prinderea perechilor III, IV, VI de nervi cranieni in evoluţia laterală spre sinusul cavernos: diplopie (sesizabilă dacă starea deconştienţă e păstrată), ptoză palpebrală, midriază unilaterală, deviere inferioară sau laterală a globului ocular, oftalmoplegie.
– Semne de iritație meningeană determinate de hemoragie subarahnoidiană sau hipertensiune intracraninnă cu vărsături frecvente (69% cazuri) acompaniind cefaleea și redoarea cefei.
– Alterarea conştienţei este un semn de gravitate, putând indica o evoluţie letală rapidă. Intensitatea sa este variabilă, de la letargie până la stupoare sau comă. Alterarea intensă a conştienţei indică necesitatea decompresiei chirurgicale.