Sindromul ovarelor polichistice (SOP) este una dintre afecțiunile endocrine cele mai frecvente, prevalența sa, estimată între 1,5 si 20% (in medie 6%) din populația feminină, fiind in continuă creștere în ultimele decenii.

Sindromul are debut peripubertar, caracterizându-se în principal prin anovulație cronică și hiperandrogenism, exprimate clinic prin fenomene de androgenizare, dereglări ale ciclului menstrual și infertilitate. La aceste elemente se poate asocia obezitate în aproximativ 50% dintre cazuri. Macroscopic, ovarele sunt mărite de volum, cu suprafaţă neregulată, alb-gri, cu aspect micropolichistic pe secţiune, cu chisturile dispuse periferic radiar. Microscopic, albugineea este îngroşată, este prezentă fibroză subcapsulară şi numeroase chiste foliculare.

Polimorfismul simptomatic din sindromul ovarelor polichistice sugerează existenţa mai multor mecanisme fiziopatologice şi, ca atare diferite surse etiopatogenice. Sunt antrenate în procesul de formare a chistelor ovariene, modificări genetice, hipotalamusul şi hipofiza, pancreasul endocrin, corticosuprarenalele şi desigur, ovarele. Este dificil de stabilit mecanismul iniţiator şi modalitatea prin care ovarul este constrâns la transformarea chistică a foliculilor săi.

În mod cert determinismul este multifactorial, similar hipertensiunii arteriale esențiale sau diabetului zaharat tip II. Factorii genetici incriminați sunt reprezentați de polimorfisme ale unor gene ce codifică proteine sau enzime implicate în acțiunea și reglarea gonadotropinelor, insulinei, androgenilor, metabolismul energetic sau enzime ce participă în steroidogeneză (de exemplu CYP 11, gena insulinei, receptorului androgenic etc).

Hiperandrogenismul este indus de hipersecreţia androgenică a ovarelor, parţial şi a corticosuprarenalelor datorită activităţii crescute a enzimei 17, hidoxilază/17,20-liază şi a altor enzime implicate în biosinteza androgenilor.

Sub aspect fiziopatologic independent de cauza primară a afecţiunii, aceasta are tendinţa de a se perpetua în cerc vicios până la intervenţia terapeutică.

Pulsurile ample şi frecvente de GnRH stimulează producţia de LH hipofizar, dar nu şi pe cea de FSH. LH creşte producţia de androgeni la nivelul tecii interne, iar reducerea nivelului FSH nu permite maturarea foliculară, ovulaţia, formarea corpului galben şi secreţia de progesteron. După o perioadă de dezvoltare, lipsit de pulsaţia mediociclică de LH, foliculul se transformă chistic. Excesul de androgeni determină atrezia foliculară.

• Tulburări de ciclu menstrual de tip bradimenoree/amenoree secundară, cu posibilitatea apariţiei sângerărilor uterine disfuncţionale
• Sindromul premenstrual apare la o treime din femeile cu sindrom de ovare polichistice
• Anovulaţie cronică cu infertilitate secundară
• Semne de hiperandrogenism: hipertricoză – pilozitate cu densitate crescută care nu depăşeşte zonele de distribuţie normală a pilozităţii, hirsutism – intensificarea densității părului și depășirea arealului normal de distribuție, virilismul pilar – prezenţa unei pilozităţi excesive pe zonele în care aceasta este de regulă minimă sau absentă la sexul feminin (buza superioară, submentonier, pretragian, presternal, periareolar, linia alba supra- și subombilical, regiunea sacrată, coapse); acneea – afectează mai ales faţa, spatele, umerii şi decolteul; alopecia – de tip masculin constă în rărirea difuză a pilozităţii capilare, mai predominent în vertex și adâncirea golfurilor frontale; androgenizarea fenotipului: sindromul de virilizare din SOP pot apărea modificări ale scheletului (creșterea diametrului biacromial) și dispoziției stratului adipos (care interesează în special abdomenul și nu fesele și șoldurile cum este caracteristic femeii), dar și dezvoltarea mușchilor, cu forță musculară crescută. Virilizarea tegumentelor: sub acțiunea androgenilor tegumentele capătă un aspect masculin devenind groase, mai aspre, lipsite de catifelare și elasticitate, grunjoase. Virilizarea vocii: datorită hipertrofiei corzilor vocale, vocea devine mai joasă, cu tonalități grave, baritonale, conferind o coloratură forte, agresivă femeii respective. Virilizarea organelor genitale externe consta in hipertrofia clitoridiană și a labiilor mari
• Obezitatea: excesul ponderal se corelează pozitiv cu intensitatea semnelor de hiperandrogenism, amploarea dereglărilor de ciclu menstrual și infertilitatea. La femeile cu SOP obezitatea este de regulă moderată, paniculul adipos fiind depus, în aproximativ 75% din cazuri, toraco-abdominal
• Acanthosis nigricans
• Sindromul psiho-comportamental. Modificările psihice şi comportamentale din SOP au dublu aspect:
  • tulburări de tip nevrotic – depresiv, consecinţă a complexelor de frustare, de inferioritate, determinate de înfăţişarea inestetică;
  • tulburări de psiho-androgenizare, capabile să modifice comportamentul feminin, orientându-l spre agresivitate, combativitate, creşterea iniţiativei etc.

Ecografia ovariană evidenţiază:

• Creşterea în volum a ovarelor
• 20 microchiste (cu diametrul de 2-8 mm) dispuse la periferia ovarului (aspect de mărgele înşirate)
• Stromă hiperplazică
• Absenţa foliculilor maturi la mijlocul ciclului menstrual
• Hiperplazie endometrială

Dozari homonale: testosteron plasmatic total și liber crescut, LH poate fi crescut cu FSH normal sau chiar scăzut,SHBG scăzut, estrogenii sunt în general în limite normale (creşte raportul E1/E2), progesteronul este scăzut datorită anovulaţiei cronice, hiperprolactinemie (în 30% din cazuri), DHEA şi androstendionul pot fi moderat crescuţi, Indicele HOMA este crescut în 50% din cazuri.

• Disfuncții hipotalamo-hipofizare cu amenoree/ anovulatie
• Anovulația și amenoreea din leziunile primare ovariene
• Sindrom Ashermmann (sinechie uterină – dozări hormonale în limite normale, lipsa de răspuns la testul cu estroprogestative)
• Hiperplazia adrenală congenitală
• Tumori ovariene sau corticosuprarenaliene (sindrom Cushing) androgen secretante
• Virilismul pilar iatrogen – administrare de medicamente
• Hirsutism idiopatic

Scopurile terapiei se concentrează pe 2 aspecte: ameliorarea simptomelor (menstrele neregulate, acneea, hirsutismul) și prevenirea sau minimalizarea complicațiilor de durată, care pot să apară la vârsta adultă (infertilitate, cancer endometrial, HTA, diabet zaharat, hiperlipemie, complicații cardiovasculare, accidente vasculare cerebrale).