Este consecinţa fenotipică a trisomiei heterozomului X sau a altor polisomii ce implică cromozomii X. Prevalența este de 1 la 500-600 nou născuţi de sex masculin, multe cazuri rămân nediagnosticate, datorită modificărilor fenotipice reduse și reprezintă principala cauză de infertilitate sau hipogonadism masculin.

Sindromul Klinefelter se poate asocia cu boli pulmonare cronice (emfizem, bronşită cronică), tumori mediastinale, varice, boli cerebrovasculare, obezitate, tiroidită autoimună, hipotiroidism, diabet zaharat, ulcer peptic, leucemie, osteoporoză, taurodontism cu apariţia de carii precoce. Prezintă o rată de mortalitate crescută prin cancer pulmonar, limfom non-Hodgkin şi scăzută prin cancer de prostată.

Sindromul Klinefelter este reprezentat de prezenta prin nondisjunctie meiotica a unui cromozom X. Defectul cromozomial devine manifest in perioada pubertara cand apare un proces de fibrohialinoza a tubilor seminiferi si scaderea nivelului de testosteron. Cresterea, prin feedback pozitiv a nivelului de LH, antreneaza secretia in exces a E2 si precursorilor estrogenici de la nivelul celulelor Leydig favorizand aparitia ginecomastiei. Nivelul crescut al E2 stimuleaza sinteza la nivel hepatic de SHBG ceea ce contribuie suplimentar la scaderea concentratiei serice a testosteronului liber.

Prepubertar diagnosticul clinic este dificil, fiind suspectat în unele cazuri datorită staturii înalte, aspectului gracil sau dificultăţiilor şcolare.

La pubertate devine evident următorul fenotip caracteristic:

• statură înaltă, cu membre lungi (habitus eunucoid) sau ginoid, cu proporţii apropiate de normal,
• dezvoltarea intelectuală normală în majoritatea cazurilor, putând prezenta tulburări de învăţare cu dislexie,
• tulburări de comportament, cu iritabilitate, imaturitate, inserţie socială dificilă datorită inadaptării psihosociale

Tulburările de dezvoltare şi diferenţiere sexuală apar în mod constant, se datorează disgeneziei gonadice cu hialinizarea tubilor seminiferi şi se manifestă prin:

• absenţa caracterelor sexuale secundare:
  • pilozitate facială, axilară şi tronculară absente
  • pilozitate pubiană redusă, inserţie pilară pubiană de tip orizontal (triunghiulară)
  • dispoziţia adipozităţii de tip ginoid, conformaţia corpului de tip feminin, cu diametrul biacromial mai mic decât cel bitrohanterian
  • masa musculară normală sau scăzută, forţa musculară constant scăzută
  • vocea cu tonalitate înaltă
• testicule de dimensiuni mici (lungimea nu depăşeşte 2-3 cm), consistenţă fermă, nedureroase
• penis de dimensiuni reduse, putând fi şi dezvoltat normal cu disociaţie peno-orhitică
• se poate descrie și criptorhidie, hipospadias
• declinul potenţei, libidoului ce se accentuează cu înaintarea în vârstă
• în 40-60% – ginecomastie bilaterală, frecvent asimetrică (deficit de T, cu hipersecreţie consecutivă de LH, stimulând producţia de E2 în testicule; creşte şi transformarea T în E2) – riscul cancerului mamar este de 20 de ori mai mare faţă de bărbaţii normali
• azoospermie ce generează sterilitate primară, definitivă

Testul cromatinei X şi al cromatinei Y sunt pozitive, fiind evidenţiate celule cu unul sau doi corpusculi Barr. Cariotipul relevă: trisomie X liberă omogenă: 47, XXY în 85% din cazuri; poate fi evidenţiat un mozaic, cel mai frecvent: 46, XY/47, XXY şi mai rar alte cariotipuri 48, XXXY sau 49, XXXXY. În 60% din cazuri cromozomul X suplimentar provine de la tată, ca urmare a unei nondisjuncţii în meioza I, iar trisomia în mozaic este secundară unei nondisjuncţii mitotice în mitozele unui embrion de sex masculin. Prezenţa unui număr mai mare de cromozomi X se asociază cu creşterea severităţii modificărilor dismorfice şi retard mental.

Spermograma evidenţiează aspermie, azoospermie, mai rar oligospermie, iar testosteronul plasmatic este de cele mai multe ori scăzut, cu LH normal sau crescut și FSH mult crescut (producţia de inhibină este redusă, datorită lezării tubilor seminiferi).

Biopsia testiculară evidenţiează hialinizarea tubilor seminiferi, aplazia celulelor germinale, fibroza peritubulară. Celulele Leydig sunt numeric normale, uneori hiperplazice cu organizare frecvent pseudoadenomatoasă. În mozaicisme alterarea histologică este mai atenuată, existând chiar celule germinale şi spermatogeneză – acești pacienți pot fi fertili.

Uneori este prezentă o toleranţă scăzută la glucoză, hiperlipidemie, hipotiroidie.

Se face cu alte cazuri de insuficienţă orhitică primară sau secundară.

Alte cauze de hipogonadism primar:

• sindromul “numai celule Sertoli” sau Del Castillo (aplazia germinala)
• criptorhididm necorectat
• distrofia miotonica
• formele dobandite: boli infectioase sau autoimune

Alte cauze de hipogonadism central:

• deficitul de GnRH sau hipogonadism hipogonadotrop congenital izolat
• sindromul Kallman de Morsier
• deficitul de LH izolat – sindromul Pasqualini – sindromul eunucilor
• deficitul izolat de FSH – masculinzarea pare normala, dar sunt infertili
• insuficientele pituitare prin deficite combinate
• formele dobandite

Scopul terapiei este dezvoltarea completă a caracterelor sexuale secundare la pubertate şi menţinerea acestora prin substituţie androgenică. Substituţia androgenică se iniţiază la vârsta de 11-12 ani. Reduce secreţia de LH, induce erecţii şi face posibil contactul sexual. Totodată scade riscul de osteoporoză și are efect benefic asupra ginecomastiei.