Prolactinomul reprezintă un adenom hipofizar secretant de prolactină.

Adenomul hipofizar secretant de prolactină este cea mai frecventă tumoră hipofizară. De obicei se dezvoltă din părţile laterale ale hipofizei anterioare dar prin creştere treptată poate ajunge să ocupe întreaga şa turcească, comprimând lobul anterior şi posterior al hipofizei. Raportul dintre sexe pentru microprolactinoame pune în evidenţă o netă predominanţă feminină (raport femei:bărbaţi 20:1), care se egalizează în cazul macroadenoamelor. Apare frecvent între 20 şi 40 de ani.

La examenul morfopatologic celulele tumorale sunt cromofobe iar la microscopia electronică apar granule secretorii cu diametrul între 100–400 nm sau mai rar între 400 şi 800 nm. Imunohistochimia este pozitivă pentru PRL dar pot exista şi tumori cu secreţie mixtă PRL şi ACTH, GH sau TSH.

La femei, principalele semne şi simptome sunt: oligomenoree, hipomenoree, bradimenoree, amenoree primară sau secundară, galactoree şi infertilitate. Mai ales la debut pot apărea şi menometroragii ca urmare a unei insuficienţe luteale. Scăderea libidoului, “bufeuri de căldură”, vaginita atrofică sunt de asemenea descrise. Netratat, hipogonadismul apărut prin inhibarea secreţiei pulsatile a GnRH determină în timp osteopenie sau osteoporoză.

La bărbat disfuncţia sexuală se manifestă prin scăderea sau pierderea libidoului, tulburări de dinamică sexuală (impotenţă, ejacularea precoce sau pierderea erecţiilor), oligo sau azoospermie.

Atât la bărbaţi cât şi la femei sindromul neuro-oftalmologic poate însoţi sau preceda simptomatologia endocrină.

Nivelul seric al PRL se corelează cu dimensiunea tumorii şi cu simptomatologia clinică: valori peste 100 ng/ml sugerează un microadenom iar cele peste 200 ng/ml un macroadenom. Determinarea PRL se poate face la orice moment al zilei. Somnul, exerciţiul fizic intens sau o alimentaţie hiperproteică poate să determine o uşoară creştere a PRL. Valori ale PRL serice între 20 şi 40 ng/ml sunt de obicei considerate hiperprolactinemii funcţionale, iar cele între 40 şi 100 ng/ml pot apărea în contextul unor afecţiuni hipofizo-hipotalamice. O valoare crescută necesită repetarea dozării PRL pentru confirmarea hiperprolactinemiei. Rezultate fals pozitive (macroprolactinemia – PRL cu valori crescute datorită dozării unor agregate glicozilate denumite “big PRL”, inactive) sau fals negative sunt posibile.

Este indicată explorarea celorlalţi tropi hipofizari, prin dozarea IGF-1 (pentru excluderea unui adenom mixt, secretant de GH şi PRL), dar şi a TSH, fT4, cortizol plasmatic pentru a exclude o eventuală insuficienţă hipofizară. Gonadotropii hipofizari sunt de obicei în limite normale deoarece hipogonadismul apare prin modificări ale reglării GnRH dar estradiolul şi testosteronul plasmatic sunt scăzuţi.

Evidenţierea imagistică şi consultul neuro-oftalmologic sunt necesare pentru diagnosticul de certitudine şi al complicaţiilor.

Adenomul secretant de PRL trebuie diferenţiat în primul rând de hiperplaziile şi afecţiunile hipofizare netumorale precum şi de patologia tumorală para şi supraselară – vezi tumorile hipofizare.

Hiperprolactinemia poate apărea şi din:

1 Cauze fiziologice, afecţiuni sistemice, metabolice (vezi tabelul 1.3.) sau endocrine (hipotiroidismul, hiperestrogenismul, boala Addison sau sindromul de ovare polichistice)

2 Cauze farmacologice – lista medicamentelor care pot creşte PRL cuprinde anestezice, neuroleptice (prometazina, haloperidol etc), antidepresive (amitriptilina), anticonvulsive (fenitoina), antihistaminice (cimetidina) antihipertensive, blocanţi ai receptorilor dopaminergici (metoclopramidul), inhibitori ai sintezei dopaminei, estrogeni, opiacee, TRH.

3 Cauză hipotalamică sau sindromul de tijă pituitară prin:

• Traumatisme, tumori sau intervenţii chirurgicale cu afectarea tijei;
• Iradierea regiunii;
• Afecţiuni infiltrative ale regiunii.

4 Cauză necunoscută – idiopatică.

Tratamentul medical cu agonişti dopaminergici este tratamentul de elecţie în hiperprolactinemiile determinate de adenoamele lactotrope deoarece are efect de reducerea PRL indiferent de cauza ei dar şi de reducere a masei şi secreţiei tumorale.

Majoritatea microprolactinoamelor nu progresează şi sub tratament adecvat cu agonişti dopaminergici peste 90% din adenoame se reduc în dimensiuni şi o mică parte din ele chiar dispar.

Hipogonadismul netratat poate determina apariţia osteoporozei şi complicaţiilor ei.

Macroprolactinoamele se pot extinde lateral, inferior sau superior determinând complicaţii precum sindroame neurologice, oftalmologice, rinoree cu LCR, hidrocefalie, diabet insipid.