Hipotiroidismul in sarcina

Hipotiroidismul clinic manifest și cel subclinic apare în sarcină cu o prevalență de 0,3%-0,5%, respectiv de 2%-3%, cauza cea mai frecventă fiind deficitul endemic de iod, urmat de tiroidita cronică autoimună. Afecțiunea trebuie căutată mai atent la cei cu predispoziție pentru această boală (antecedente heredocolaterale sau personale pozitive, prezența gușii,  prezența altor boli autoimune).

Diagnosticul se va pune pe baza examenului clinic (atenție la unele trăsături fiziologice din sarcină care se pot confunda cu unele semne ale hipotiroidiei) și  examenului paraclinic. Nu se vor efectua examinări contraindicate în sarcină (scintigrafie tiroidiană, computer tomografie, radiografii).

Screeningul hipotiroidismului la gravide sau înaintea concepției asigură un diagnostic rapid urmat de tratament precoce și eficient.

Tratamentul de elecție al hipotiroidismului din sarcină este cu levotiroxină sodică. Se vor folosi dozele maxim admise, pentru asigurarea unei eutiroidizări cât mai rapide.

Hipotiroidismul în sarcină se tratează în funcție de momentul apariției acestuia: hipotiroidism necunoscut înainte de sarcină și hipotiroidism cunoscut și care în momentul concepției era deja tratat cu hormoni tiroidieni.

Tratamentul la gravida cu hipotiroidism necunoscut înaintea sarcinii

Necesarul de tiroxină crește în sarcina fiziologică. La femeile fără patologie tiroidiană cunoscută dar cu factori de risc pentru patologie tiroidiană (antecedente heredo-colaterale și antecedente personale patologice pozitive) se controlează funcția tiroidiană încă înaintea concepției dorite. Dacă TSH este între limita inferioară a normalului și 2,5 mUI/l tratamentul nu va fi necesar. Dacă TSH este mai mare de 3,5 mUI/l se inițiază tratamentul cu LT4Na. Dacă tratamentul este între 2,5-3,5 mUI/l se va face un nou  control peste 4 săptămâni.

Tratamentul la gravida cu hipotiroidism cunoscut înaintea sarcinii, aflată sub tratament substitutiv în momentul concepției

Înainte de concepția programată TSH se va ține sub limita de 2,5 mUI/l (după unii autori sub 1,2 mUI/l). După concepție, necesarul de tiroxină crește la majoritatea pacientelor cu 30-50% față de doza necesară înaintea concepției. (Această creștere ar corespunde cu două extradoze pe săptămână.) Necesarul crește mai mult la femeile cu tiroidectomie totală decât la cele cu țesut tiroidian prezent. La aproximativ 25% din gravide necesarul de levotiroxina sodica nu crește.

Pentru urmărirea eficacității tratamentului în sarcină, TSH se va verifica din 4 în 4 săptămâni. TSH ideal va fi în jur de 1 mUI/l (atenție la TSH în primul trimestru influențat și de nivelele crescute de HCG). Postpartum se revine la doza dinaintea sarcinii (atenție la modificările postpartum ale funcției tiroidiene în cazul tiroiditei cronice Hashimoto) (78).

Ghidul ATA (American Thyroid Association) recomandă următoarele intervale de referință în sarcină: trimestrul I. TSH 0,1-2,5 mUI/l, trimestrul II. TSH 0,2-3 mUI/l, trimestrul III. 0,3-3 mUI/l, iar pentru perioada de preconcepție stabilește o limită superioară de TSH de 2,5mUI/l.

În ultimii ani, multe paciente sunt diagnosticate cu hipotiroidie prin analizele  efectuate pentru infertilitate și fertilizare in vitro. Majoritatea studiilor au confirmat creșterea ratei infertilității, avorturilor și nașterilor premature la pacientele cu hipotiroidie clinic manifestă sau numai în formă subclinică. Prezența unei tiroidite autoimune are efecte similare, chiar și dacă pacienta a prezentat eutiroidie înaintea sarcinii, de aceea unii autori recomandă la aceste paciente tratament cu levotiroxina sodica.

Prognostic

Hipotiroidismul matern netratat va avea consecințe asupra dezvoltării creierului fetal, mai ales dacă acesta este prezent încă din prima parte a sarcinii, cu scăderea coeficientului de inteligență a copiilor IQ cu 7 puncte comparativ cu lotul martor, 19% din aceștia având un scor IQ mai mic de 85, comparativ cu 5% la lotul martor.

Având în vedere cele prezentate mai sus, detectarea timpurie a hipotiroidismului are importanță practică deosebită. Deși majoritatea societăților de endocrinologie nu recomandă screeningul universal la gravide, ci doar la cei cu risc cunoscut, mulți autori susțin necesitatea acestuia.

Toate aceste informaţii au ca scop educarea pacienţilor, întrucât aceasta reprezintă o componentă integrată a procesului de tratament și îngrijire. Cu toate acestea diagnosticul şi paşii următori vor fi stabiliţi de către medic, motiv pentru care vă invit să faceţi o programare AICI

Sharing Is Caring, Choose Your Platform!