Gusa polinodulara toxică reprezintă o formă de tireotoxicoză apărută la pacienţii cu guşă multinodulară veche, rezidenţi în zone endemice. Apare mai frecvent la femei, peste 50 de ani, cu guşă multinodulară de foarte mulţi ani, de obicei după o expunere la o cantitate crescută de iod.

Etiopatogenia este complexă, leziunile intratiroidiene fiind heterogene atât din punct de vedere structural cât şi funcţional, autonomia dezvoltându-se treptat. În unele cazuri se regăsesc mutaţii somatice punctiforme în gena receptorului pentru TSH.

Tireotoxicoza nu este atât de severă, predomină semnele cardiovasculare cu tahicardie şi fibrilaţie atrială sau astenia musculară. La palpare, tiroida apare fermă, neregulată, de volum crescut. Fenomenele obstructive apar mai frecvent decât în boala Basedow-Graves.

Examinările de laborator pun în evidenţă hipertiroidia uşoară sau chiar subclinică, radioiodocaptarea este frecvent normală sau doar ușor crescută iar tireoscintigrafia poate arată zonele autonome. Ecografia tiroidiană este utilă pentru diagnosticul diferenţial cu adenomul sau carcinoamele tiroidiene, siutație în care se impune puncția biopsie cu ac fin.

Gusa polinodulara toxică poate fi confundată cu guşile multinodulare endemice sau sporadice, boala Basedow-Graves, tiroidita în focar, tiroidita acută, chistul hemoragic, cancerul tiroidian, agenezia parțială (lobară) tiroidiană sau alte formațiuni nodulare extratiroidiene: lipom, chist de duct tireoglos, adenoame paratiroidiene, teratoame.

Tratamentul de elecţie, în lipsa manifestărilor obstructive, este administrarea radioiodoterapiei care poate avea şi efect de reducere a dimensiunilor nodulilor. În cazul indicaţiei de ablaţie chirurgicală, pregătirea preoperatorie se face cu antitiroidiene de sinteza, administrarea iodului pentru reducerea vascularizaţiei nefiind indicată. Postoperator se instituie substituția cu hormoni tiroidieni pentru corectarea hipotiroidiei și prevenirea recidivei.