Ginecomastia

Ce este?

Ginecomastia reprezinta dezvoltarea glandei mamare la bărbat, datorită hiperplaziei difuze a ţesutului mamar, depăşind diametrul de 0,5 cm.

De ce apare?

Toate mecanismele implicate în apariţia ginecomastiei presupun un dezechilibru între concentraţia plasmatică a estrogenilor și testosteronului în favoarea estrogenilor şi acţiunea acestora la nivelul glandei mamare. Ginecomastia apare prin proliferarea canaliculară şi a stromei conjunctive. Ginecomastia poate fi un fenomen fiziologic sau patologic.

Ginecomastia fiziologică poate apărea:

  • la nou-născut – cu frecvență de 30-40% – datorată estrogenilor materni şi placentari
  • pubertar – cu frecvenţă de 40-70% – prin creşterea secreţiei de LH, se retrage spontan în maxim 2 ani de la debut
  • în andropauză – datorată scăderii secreţiei de androgeni şi a conversiei periferice crescute a androgenilor în estrogeni

Ginecomastia patologică apare indiferent de vârstă şi nu se remite spontan. Cauzele ginecomastiei patologice:

  • Boli endocrine sau stări cu biosinteze patologice sau excese hormonale:
    • hipogonadism primar sau central, congenital sau dobândit
    • sindroame de rezistență la androgeni: acţiunea estrogenilor la nivelul ţesutului glandular mamar prin scăderea/lipsa acţiunii androgenilor
    • excesul de aromatază – familial
    • hiperprolactinemia, prin reducerea gonadotropinelor şi implicit a secreţiei de androgeni, favorizând astfel dezvoltarea unui dezechilibru hormonal în favoarea estrogenilor
    • disfuncţii tiroidiene: hipotiroidie, dar mai ales hipertiroidie (creșterea SHBG, stimularea activitatii aromatazei periferice, cresterea LH)
    • disfuncţii corticosuprarenale: tumori adrenocorticale feminizante, sindrom Cushing, boala Addison (mai rar)
    • tumori testiculare: coriocarcinom, tumori trofoblastice (prin hCG) tumorile celulelor Leydig (estrogeni în exces)
    • secreție ectopică de hCG în hepatom, carcinom pulmonar, gastric, renal
  • Boli hepatice: ciroză, creşte secreţia de SHBG (fixează predominant testosteron) și perturbarea metabolizării estrogenilor
  • Insuficiența renală cronică
  • Procese pulmonare, toracice sau mediastinale: tumoră, abces, pleurezie.
  • Medicamente, substanţe cu structură steroidică: estrogeni (folosiți în tratamentul cancerului de prostată), androgeni, antiandrogeni (ex. ciproteron-acetat), spironolactonă (reduce productia de testosteron, antagonizează periferic acţiunea androgenilor, interacţionează cu receptorii estrogenici de la nivelul sânului), derivaţi cortisolici, digitalice (efect estogen-like), fitoestrogenii din marijuana, fenotiazinele, metildopa si rezerpina determină ginecomastie prin creşterea PRL.
  • Pacienţii cu malnutriţie sau boli sistemice pot dezvolta ginecomastie în perioda de realimentare sau de remisie a bolii (prin oscilaţiile secreţiilor de gonadotropine).

Cum se manifestă?

Semne si simptome ginecomastie:

  • localizare: uni- sau bilaterală, simetrică sau asimetrică
  • volum: de la o formaţiune lenticulară subareolară până la mărimea unei portocale
  • mameloanele şi areolele sunt frecvent hiperpigmentate, areolele mamare uneori mărite
  • consistenţă dură, elastică, mai ales în formele ușoare; în cazul unor dimensiuni mari, consistenţa asemănătoare unui sân feminin
  • poate fi dureroasă spontan sau la palpare
  • foarte rar galactoree

Cum investigam?

Odată excluse ginecomastia fiziologică și cea indusă de medicamente, se impun:

  • determinări biochimice screening pentru afecţiuni ale ficatului si rinichilor
  • dacă acestea sunt normale, se determină nivelele hormonale
  • investigaţii imagistice (mamare, testiculare, adrenale, toracice, abdominale, hipofizare)

Cu ce se confundă?

Ginecomastia patologică trebuie diferențiată de:

  • Lipoame, neurofibroame
  • Carcinoame mamare – sunt de obicei unilaterale, dureroase și excentrice. Apare foarte rar la bărbaţi, dar are o evoluţie foarte rapidă. Suspiciunea de cancer mamar se ridică atunci cand procesul tumoral creşte rapid, invaziv, are o suprafaţă rugoasă, consistenţă neomogenă, aderenţă la ţesuturi înconjurătoare, prezintă secreţie (mai ales hemoragică), adenopatie axilară
  • Infiltraţie leucemică
  • Adipomastia poate fi uneori greu de diferentiat (palpare, ecografie mamară) – mai puţin fermă, difuză, fără structură glandulară, insensibilă
  • Ginecomastia fiziologică
  • Sindromul Klinefelter
  • Sindromul Noonan
  • Sindromul Kallman

Cum tratam?

Ginecomastia fiziologica este ținuta, de obicei, sub observație, fără tratament.

Ginecomastia patologica poate beneficia de tratament:

  • Etiologic dacă este posibil: ablaţia tumorii secretante de hCG, estrogeni; substituţie androgenică în caz de hipogonadisme
  • Medicamentos
  • Chirurgical – mamoplastie de reducţie din motive estetice la pacienţii cu ginecomastie cu evoluţie îndelungată, recidivată, refractară la tratamentul conservator aflată în stadiu fibrotic
  • Radioterapie – iradiere mamară profilactică cu doze mici, la pacienţii cu carcinom de prostată înainte de iniţierea terapiei cu agoniști GnRH
Toate aceste informaţii au ca scop educarea pacienţilor, întrucât aceasta reprezintă o componentă integrată a procesului de tratament și îngrijire. Cu toate acestea diagnosticul şi paşii următori vor fi stabiliţi de către medic, motiv pentru care vă invit să faceţi o programare AICI

Sharing Is Caring, Choose Your Platform!