Factorii Determinanți Ai Apoplexiei Hipofizare

Pornind de la posibilii factori favorizanţi la un grup de 30 de pacienţi consecutivi, Biousse et all realizează o clasificare a acestor factori în patru categorii:
1 Fluctuaţii ale tensiunii arteriale – hipotensiunca în chirurgie cardiacă, hemodializă, laminectomie lombară; creştere tranzitorie a presiunii intracraniene (tuse, strănut,
venitlaţie cu presiune pozitivă); traumatisme craniene minore; proceduri ca: angiografie, mielografie, puncţie/anestezie lombară; modificări vasculare după iradiere hipofizară (determină hipoperfuzie cronică a hipofizei).
2 Creşterea acută a fluxului sanguin hipofizar – hipertensiunea arterială și cetoacidoza diabetică sunt considerate factori predispozanţi datorită modificărilor degenerative ale microcirculației. Totuşi nu există o frecvenţă mai mare a acestor afecţiuni la pacienţii cu apoplexie hipofizară.
3 Stimularea hipofizară
– creşterea nivelului estrogenic în sarcină. Sindromul Sheehan (necroza hipofizară postpartum) apare la 1-2% din femeile cu hemoragie masivă la naştere. În mod normal, hipofiza se hipertrofiază în timpul sarcinii, ceea ce o face mai susceptibilă
la infarctizare în cazul compromiterii fluxului sanguin. În general instalarea insuficienţei hipofizare în sindromul Sheehan se face insidios, debutând cu agalactie (absenţa lactaţiei) după naştere (datorată deficitului de prolactină), depilare pubo-
axilară şi depigmentare. Tabloul clinic acut de apoplexie hipofizară este descris la o minoritate de pacienţi cu sindrom Sheehan, cazul clasic fiind cel cu amenoree postpartum, diagnosticat retrospectiv, la câţiva ani după naştere. Totuşi sindromul Sheehan trebuie considerat o urgenţă neuroendocrină cu consecinţe severe.
– teste dinamice de stimulare hipofizară cu GnRH (gonadotropin releasing hormone), TRH (thyrotropin releasing-hormone);
– hiperstimulare hipofizară ca răspuns la stres în vederea producerii unei cantităţi mai mari de corticosteroizi: intervenţii chirurgicale (“stres chirurgical”),afecţiuni acute sistemice, infarct miocardic, infecţii grave.
4 Statusul anticoagulant – medicamente anticoagulante, trombolitice, trombocitopenia.

Toate aceste informaţii au ca scop educarea pacienţilor, întrucât aceasta reprezintă o componentă integrată a procesului de tratament și îngrijire. Cu toate acestea diagnosticul şi paşii următori vor fi stabiliţi de către medic, motiv pentru care vă invit să faceţi o programare AICI

Sharing Is Caring, Choose Your Platform!