Factorul determinant al crizei tireotoxice este preexistența unei tirotoxicoze netratată.
Cel mai frecvent substrat al crizei tireotoxice este boala Basedow-Graves, de altfel şi cea mai frecventă cauză de hipertiroidie, afectând în unele serii 1% din populaţie. Survenind frecvent pe un teren genetic predispozant este o boală autoimună, excesul de hormoni tiroidieni fiind determinat de anticorpii stimulatori ai receptorului TSH (TRAb). Semnelor clinice de tirotoxicoză li se asociază guşă şi oftalmopatia (specifică bolii, dar inconstantă, apărând în aproximativ 50% din cazuri), la care se pot adăuga acropachia şi mixedemul pretibial.
Pe locul 2 ca frecvenţă în etiologia crizei tireotoxice se află guşa multinodulară toxică, una din cele mai frecvente forme clinice de tirotoxicoză, caracterizată prin prezenţa atât a unor zone autonomizate hiperfuncţionale cât şi a unor zone normo- sau hipofuncţionale. Este frecventă în zonele cu endemie guşogenă şi este considerată evoluţia naturală a guşilor multi-nodulare vechi.
Criza tireotoxică poate fi precipitată de numeroase boli şi traumatisme, incluzând cele chirurgicale, survenite pe fondul unei tirotoxicoze netratate sau incomplet tratate. Factorii precipitanţi reprezintă un element cardinal pentru stabilirea diagnosticului. Infecţiile reprezintă cea mai frecventă cauză precipitantă. La un pacient cu tirotoxicoză şi infecţie este dificil de apreciat dacă tahicardia şi febra caracterizează criza sau reflectă infecţia. Au fost semnalate cazuri izolate la care factorul declanşator l-a constituit palparea viguroasă a tiroidei sau instituirea chimioterapiei pentru neoplazie asociată hipertiroidiei preexistente.