Dieta Personalizată în Osteoporoză

INTRODUCERE

Osteoporoza, cea mai frecventă afecţiune sistemică a osului, reprezintă o reală problemă de sănătate publică, constituind o cauză majoră de fragilitate, dizabilitate, morbiditate şi mortalitate în special la populaţia vârstnică. Definită prin scăderea masei osoase care conduce, în timp, la fracturi de fragilitate, osteoporoza probabil că a existat dintotdeauna, dar numai recent a devenit o problemă clinică majoră, pe măsura ce speranța de viață a crescut.

Semnificația clinică a osteoporozei constă în fracturile care apar. Fracturile șoldului sunt asociate cu cea mai mare morbiditate și mortalitate la persoanele de peste 75 de ani, acestea producând cele mai mari costuri directe pentru serviciile de sănătate.

Aproximativ 200 de milioane de oameni din lume sunt afectați de osteoporoză. La nivel mondial osteoporoza cauzează anual 8,9 milioane de fracturi, ceea ce înseamnă că la fiecare 3 secunde se înregistrează o fractură osteoporotică nouă. Fracturile șoldului reprezintă o povară majoră pentru sănătatea publică, atât prin costul social, cât și prin afectarea stării de sănătate a persoanelor în vârstă, reprezentând una dintre principalele cauze de morbiditate și mortalitate la femei și bărbați.

Osteoporoza și pre-osteoporoza apar la aproximativ 53 de milioane de barbati si femei americani, reprezentând 55% din populația cu vârstă egală sau peste 50 de ani. Există aproximativ două milioane de fracturi de fragilitate în Statele Unite în fiecare an: 547.000 fracturi vertebrale, 297.000 fracturi de șold, 397.000 fracturi de încheietură și 675.000 la alte situs-uri scheletice. Se estimeaza ca in Europa, SUA si Japonia 75 milioane de persoane sunt afectate de osteoporoza.

La nivelul Uniunii Europene, în 2010 a fost estimat că aproximativ 22 milioane de femei si 5,5 milioane de bărbați cu vârsta între 50 și 84 ani au osteoporoză. Datorită modificărilor demografice ale populației, numărul de femei și bărbați cu osteoporoză va crește în Uniunea Europeană de la 27,5 milioane în 2010 la 33,9 milioane în 2025, înregistrând o creștere de 23%.

Prevalența osteoporozei în România la femei și bărbați peste 50 de ani este de 20.5 % și, respectiv, 6.2 %, astfel încât aproximativ un million de femei și bărbați peste 50 de ani suferă de osteoporoză (raport 4:1 in favoarea femeilor). În România se produc aproximativ 100.000 de fracturi de fragilitate anual, dintre care 15.000 sunt situate la nivelul șoldului. Cu toate acestea, mai puțin de 1/3 din pacienții care au suferit deja o fractură sunt evaluați și tratați pentru osteoporoză.

Organizația Mondială a Sănătății a definit osteoporoza ca fiind o boală sistemică progresivă a scheletului caracterizată prin scăderea masei osoase și deteriorări microarhitecturale ale ţesutului, cu creșterea consecutivă a fragilității osoase și a susceptibilității la fractură.

Osteoporoza este cauzată de efectul cumulativ al resorbției osoase excesive și al formării osoase deficitare. Bisfosfonații inhibă resorbția osoasă având puține efecte secundare, aceștia fiind utilizați pe scară largă pentru prevenirea și tratamentul osteoporozei. În osteoporoza de postmenopauză sunt considerați a fi terapie de prima intenție, datorită eficacității lor, costului favorabil precum și datelor de siguranță pe termen lung.

DISCUȚII

Osteoporoza este o afecțiune a cărei incidență este în continuă creștere, afectând preponderent persoanele de vârstă activă spre a treia. Populația feminină este de patru ori mai predispusă în a experimenta această maladie. Este o boală silențioasă, fără a produce vreo simptomatologie până în momentul apariției primei fracturi de fragilitate.

Aproximativ 9 milioane de fracturi de fragilitate apar la nivel modial in fiecare an. Fractura de șold reprezintă o reală povară pentru sănătatea publică, atât prin costul social, cât și prin starea de sănătate a persoanelor în vârstă, aceasta reprezentând una dintre principalele cauze ale morbidității, scăderii calității vieții și a mortalității la femei.

Creșterea numărului persoanelor care consumă diete sărace în nutrienți, asociată cu îmbătrânirea populației și cu stilul de viață sedentar, se numără printre principalii factori de risc în apariția osteoporozei. Până de curând, calciu și vitamina D au fost considerate principalele substanțe nutritive esențiale pentru sănătatea oaselor, dar există din ce în ce mai multe dovezi că alimentele integrale și alți micronutrienți precum fier, cupru și seleniu au roluri importante în prevenția primară și potențial secundară a osteoporozei. Fructele și legumele sunt consumate încă în proporție insuficientă, deși conțin micronutrienți utili în remodelarea oaselor și sunt esențiale pentru reducerea inflamației și stresului oxidativ.

Există dovezi care arată că fructele uscate oferă cantități semnificative de vitamina K, mangan, bor, cupru și potasiu, care ar putea contribui la susținerea sănătății oaselor. Consumul zilnic de numai 50 de grame de prune uscate, pe o perioadă de minim 6 luni, s-a dovedit eficace în reducerea resorbției osoase la femeile cu pre-osteoporoză de postmenopauză. Produsele lactate au rol important în sănătatea oaselor, iar acestea nu ar trebui sa fie înlocuite de către băuturile carbogazoase.

O dietă personalizată care conține grupe de alimente și nutrienți necesare pentru sănătatea oaselor pe toată durata ciclului de viață, poate ajuta la prevenirea osteoporozei.

Sunt necesare eforturi mai mari pentru a utiliza strategii de prevenire care implică modificarea dietei si a activității fizice, atât de benefice în prevenirea osteoporozei.

Patogenia osteoporozei este multifactorială, implicând procese fiziologice incluzând statusul hormonal, alături de factori genetici și de mediu.  Prin adoptarea unei alimentații adecvate si a unei activitați fizice moderate efectuată periodic, poate fi prevenită parțial apariția aceste maladii. La nivel mondial, s-a estimat că aproximativ două miliarde de persoane au o dietă indecvată în micronutrienți. Acest fapt, asociat cu creșterea speranței de viață, duc la scăderea calității ultimilor ani din viață, prin prezența problemelor de sănătate parțial prevenite, incluzând aici și osteoporoza. Din punct de vedere economic, ratele de invaliditate datorate osteoporozei in Europa sunt mai mari decât cele cauzate prin cancer (cu excepția cancerului pulmonar).

Atingerea masei osoase maxime, punctul în care se obține o masă și o rezistență optimă la nivelul osului, are loc în decada a doua de viață. În mod egal, tranziția la menopauză conduce la creșterea resorbției osoase și a perturbării microarhitecturale, prin scăderea estrogenilor care reprezintă un reglator major al metabolismului osos. În consecință, acestea par a fi perioadele potrivite pentru a adapta factorii modificatori care afectează densitatea și calitatea osului.

Anterior, a existat o tendință generală de concentrare asupra nutrientilor individuali sau asupra suplimentelor, mai degrabă decât asupra unei abordări de „dietă integrală”.

Datele din studiul britanic „United Kingdom National Diet and Nutritional Survey” (desfășurat între 2015 și 2016), au evidențiat faptul că numai 8% dintre copii cu vârsta cuprinsă între 11și 18 ani, și 27% dintre adulții cu vârste cuprinse intre 19 și 65 de ani au întâlnit recomandarea de a consuma de 5 ori pe zi legume si fructe. De asemenea, s-a constatat că o proporție substanțială de adulți în vârstă de 19 ani (în special femeile) au proporția de fier, potasiu și seleniu sub limita inferioară a intervalului de referință.

Fructele uscate, precum prunele oferă cantități semnificative de vitamina K, bor, mangan, magneziu, cupru și potasiu, alături de cantități mari de antociani, cu proprietăți antioxidante. Fructele uscate tradiționale sunt o gustare convenabilă, care ar putea fi încurajată ca o alternativă sănătoasă la multe gustări populare, bogate in grăsimi, zahăr și sare, cu beneficiul suplimentar de a contribui pozitiv la sănătatea oaselor.

Deficitul de vitamina D, întâlnit intr-o proporție covârșitoare în România, ar putea fi corectat prin programe de alimentație și suplimente alimentare considerate ca modalități de a preveni osteomalacia și rahitismul. Există o tendință generală, ca sursele de hrană bogate în vitamina D, precum peștele gras, ouăle și carnea, să fie insuficient consumate. Dovezile metaanalitice suplimentare indică, de asemenea, că suplimentarea cu vitamina D ar putea fi benefică la persoanele instituționalizate. În populația generală, suplimentele nu ar trebui sa înlocuiască o dietă echilibrată care să conțină o multitudine de componente funcționale importante care funcționează dincolo de sănătatea oaselor. Se consideră că îmbunătățirea de nutrienți pe toată durata vieții poate contribui la prevenirea invalidității, la protejarea sănătății și la îmbunătățirea productivității economice.

În timp ce o dietă personalizată, cu un consum suficient de legume și fructe, precum și un aport lactat optim, este importantă pe tot parcursul vieții, integritatea scheletului devine mai vulnerabilă în anumite stadii ale vieții. De exemplu, atunci când pierderea osoasă este mai accelerată la femeile de vârstă mijlocie, creșterea consumului de fructe și legume și siliciu influențează acest lucru intr-un mod pozitiv. Însă, pentru prevenirea osteoporozei, este necesară o abordare „integrală”.

Abordarea pacientului cu o reală empatie este parte integrantă a unei relații terapeutice bune și de durată, medicul fiind responsabil de evaluarea specificului psiho-somatic al pacientelor. Obținerea aderenței la tratamentul medicamentos, la modificarea stilului de viață prin asumarea unei diete personalizate și a unei activități fizice zilnice, precum și a încrederii pacientului în medic sunt esențiale.

CONCLUZII

Dată fiind incidența crescută a osteoporozei în rândul populației de vârstă postmenopauzală, cu implicațiile negative asociate fracturilor produse de aceasta, precum și aderența scăzută la tratament, este recomandată îmbunătățirea comunicării dintre medic-pacient, a înțelegerii de către acesta din urmă despre importanța complianței la tratament precum și  monitorizarea periodică și continuă a evoluției bolii.

O dietă echilibrată care conține toate alimentele în proporțiile corecte reprezintă o asigurare împotriva problemelor de sănătate a oaselor. O dietă echilibrată, nu numai că furnizeaza proteine, vitamine, minerale și oligoelemente în doze optime, necesare pentru sănătatea oaselor, dar și fitonutrienți și alte componente bioactive care au fost din ce în ce mai strâns legate de integritatea scheletului.

Toate aceste informaţii au ca scop educarea pacienţilor, întrucât aceasta reprezintă o componentă integrată a procesului de tratament și îngrijire. Cu toate acestea diagnosticul şi paşii următori vor fi stabiliţi de către medic, motiv pentru care vă invit să faceţi o programare AICI

Sharing Is Caring, Choose Your Platform!