Hipercalcemia este un diagnostic biologic, care porneşte de la dozarea calcemiei totale Iimita superioară a calciului seric este de 10,5 mg/dL (2,63 mmol/L) valoare de la care se vorbeşte de hipercalcemie.
În funcție de valorile calciului seric hipercalcemia poate fi clasificată în ușoară, moderată şi severă. Formele minore sunt asimptomatice şi sunt deseori diagnosticate accidental, în urma unor determinări sanguine. Calcemia este însă strict controlată, aşa încât chiar variaţii minore, dacă sunt persistente, trebuie investigate
La originea hipercalccmiei stau trei mecanisme importante:
-
- Cel mai frecvent mecanism este intensificarea proceselor osteolitice. În mod normal există un echilibru între procesele de osteoliză şi osteoformare. În unele condiţii însă osteoliza depăşeşte osteformarea iar capacitatera de excreţie este depăşită şi nu mai poate menţine normal nivelul calciului. Pricipalii factori incriminaţi sunt PTH şi peptidul cu acţiune de tip PTH (PTHrP – PTH-related peptide), dar şi alţi factori pot interveni: hormoni (tiroxina, corticosteroizi, factori de creştere (TGF alfa), cilokine precum și TNF alfa și beta(tumor necrosis factor).
- Scăderea secreţiei renale de calciu care poate apare în hipovolemie, în tratamentul cu diuretice tiazidice sau în tratamentul cu litiu.
- Creşterea absorbţiei intestinale sub influenţa unui exces de vitamină D endogenă (producere în exces, cum este cazul sarcoidozei) sau exogenă (supradozare terapeutică) sau a unui aport crescut de calciu (sindromul lapte-alcaline).
Toate aceste informaţii au ca scop educarea pacienţilor, întrucât aceasta reprezintă o componentă integrată a procesului de tratament și îngrijire. Cu toate acestea diagnosticul şi paşii următori vor fi stabiliţi de către medic, motiv pentru care vă invit să faceţi o programare AICI