Coma mixedematoasă este o formă severă și foarte rară de hipotiroidie. Primul caz a fost raportat de Ord (St. Thomas Hospilal, Londra) în 1879. Cazurile următoare au fost raportate la intervale suficient de mari – 1911 (Herzoghe), ulterior 1935 (Labbe), pentru ca în prezent să fie descrise aproximativ 300 de cazuri.
Incidența comei mixedematoase este de aproximativ 0,022 la 100.000 de locuitori pe an.
Coma mixedematoasă este stadiul final al evoluţiei deficitului cronic de hormoni tiroidieni cu afectare gravă a funcţiilor vitale.
Coma mixedematoasă apare aproape exclusiv la persoanele cu vârsta de peste 60 de ani. Mai mult de 90% din cazuri apar în lunile de iarnă. Această prezentare sezonieră se datorează probabil pierderii capacității de a simți temperatura și producției mai mici de căldură secundare hipotiroidismului.
Pacientul tipic este reprezentat de o femeie în vârstă de aproximativ 70 de ani cu istoric de lungă durată de hipotiroidism, având semne clinice caracteristice, între care şi mixedemul. Odată suspicionat, diagnosticul este relativ uşor de stabilit, pe baza datelor clinice şi de laborator.
Pacientul cu mixedem are nevoie de o abordare integrală, cu tratament intensiv și monitorizare atentă a parametrilor hemodinamici.
Având in vedere numărul mic de cazuri raportate, frecvenţa reală a comei mixedematoase nu este cunoscută. Se estimează că reprezintă l% din hipotiroidiile diagnosticate. În 2004 în Anglia, din peste 500 de spitalizări pentru hipotiroidie, 11 au fost diagnosticate cu coma mixedematoasă. Incidența este crescută la femei (raportul F/B 3.5/1), vârstnici și apare îndeosebi în sezonul rece. Chiar și în condițiile unui tratament prompt și riguros, rata de mortalitate continuă să fie crescută (>50%).