Frecvenţa hipercalcemiei a crescut în ultimele decenii, ajungând să reprezinte 1-2/1000 din pacienţii trataţi în cabinetele de medicină generală în SUA. Procentajul mai mare din alte ţări (39/1.000 in Scandinavia) a dus la presupunerea că afecţiunea este subdiagnosticată. Nu există o preponderenţă legată de gen.
Dintre toate cauzele de hipercalcemie, hiperparatiroidismul primar și tumorile maligne (inclusiv tumorile solide și tumorile maligne hematologice) sunt predominante. Hiperparatiroidismul, rar întâlnit înainte de vârsta de 50 de ani, ajunge să reprezinte 25/100.000 de locuitori în populaţia generală, semnificativ do 10 ori mai mare la femeile cu vârsta peste 65 de ani.
Hipercalcemia este des întâlnită în asociere cu neoplaziile.
Studiile epidemiologice recente estimează că hipercalcemia afectează între 0,65 și 3% dintre toți pacienții oncologici. În cadrul etiologiilor legate de tumori, mielomul multiplu, cancerul de sân, plămân și rinichi sunt cele mai frecvente. Într-un studiu retrospectiv multicentric, hipercalcemia severă (definită printr-un calciu ionic > 2,9 mEq / L sau 1,45 mmol / L) a apărut la 2% dintre pacienții în stare critică. Puține studii au descoperit o asociere independentă între hipercalcemie și mortalitatea în spital sau în terapie intensivă.
Prognosticul depinde de etiologia hipercalcemiei, fiind infaust în asociere cu malignitatea, cu o rată de supravieţuire la 1 an de numai 10-30%.