Anorexia nervoasă este o tulburare functionala cu o prevalenţă mare la adolescente, în perioada pubertară sau la femei tinere având etiopatogenie complexă multifactorială în care există o componentă psihocomportamentală bine caracterizată.
Prevalenta este crescută în rândul fetelor și apare la vârste din ce în ce mai tinere, dar este rară la băieți. Pacientele aparțin frecvent unor straturi sociale medii sau superioare, provenind din familii cu orientări maximaliste.
Complicatiile medicale reprezintă mai mult de jumătate din totalul deceselor la pacienții cu anorexie nervoasă.

Etiopatogenia anorexiei este complexă multifactorială incluzând:

• Factori socioculturali
• Factori psihologici:
  •  tulburarea comportamentului alimentar servește pentru autoliniștire, deseori pentru rezolvarea unor afecte intolerabile
  •  sentimentul de autocontrol este obținut prin autoînfometare
• Factori biologici:
  • tulburarea reglării serotoninergice
  • există o predispoziție genetică, asa cum o sugereaza studiile pe gemeni

Triada simptomatică: slăbire, anorexie, amenoree:

• slăbirea progresivă, deseori masivă, poate să atingă până la 50% din
  greutatea inițială
• anorexia este o conduită volitivă de restricție alimentară, frecvent justificată printr-un regim alimentar la început, care devine drastic în stadiul evoluat al afecțiunii
• ameroreea confirma diagnosticul, aceasta coincide cu debutul anorexiei, cel mai adesea, dar uneori poate să o preceadă sau să o succeadă

Tablou clinic:

• Greutatea: < 85 % din greutatea normala
• Tulburări hidroelectrolitice: deshidratare, posibil prin alterarea funcției renale
• Temperatura corpului: hipotermie, sensibilitate la frig
• Tegumeme: palide, acrocianoză, edeme de malnutriție
• Pilozitate: hiperpilozitate (lanugo)
• Sistem imun: scaderea rezistentei la infecții
• Sistem muscular: slabiciune musculară, pierderea țesutului muscular
• Sistem nervos: tulburări ale funcției și mărimii creierului
• Sistem cardiovascular: bradicardie, hipotensiune, atrofia muschiului cardiac
• Tulburari gastrointestinale: balonare, constipație, hernie hiatală, dureri abdominale
• Deficite nutriționale: avitaminoze, anemie
• Sistem osos: osteoporoza

Diagnosticul anorexiei nervoase conform Manualului Statistic și Diagnostic al Bolilor Mentale, a 5-a editie (DSM-5), necesită următoarele
patru criterii:

• refuzul de a menţine o greutate corespunzătoare taliei şi vârstei (indicele de masă corporală sub 17,5 kg/m2)
• frica nejustificată de obezitate sau un comportament persistent care previne cresterea în greutate în ciuda faptului ca este subponderala
• amenoree
• percepţia inadecvată, eronată a propriei imagini corporale

Din punct de vedere hormonal se descriu: LH şi FSH scăzut, TSH normal cu T3 scăzut şi rT3 crescut – “euthyroid sick syndrome”, creşterea cortizolemiei, scăderea IGF-1, leptinei şi DHEA. Pe lângă acestea apar frecvent complicaţii medicale cu afectare cardiacă, osteopenie sau osteoporoză, compromiterea taliei finale, tulburări digestive, alterări cognitive, dar şi disfuncţii electrolitice, afectare hepatică ce poate merge până la insuficienţă acută şi deces.

Întotdeauna este necesară excluderea unei alte afecţiuni organice grave, înainte de a stabili diagnosticul de anorexie nervoasă.
În boli precum fibroza chistică, leucemii, sindrom nefrotic, talasemie, drepanocitoză etc se descrie frecvent amenoree şi hipogonadism
hipogonadotrop.
Diagnosticul diferenţial al anorexiei nervoase se face şi cu:

• diabetul zaharat la debut
• sarcina
• hiperprolactinemia
• afectiuni tumorale ale regiunii hipotalamo-hipofizare
• sindromul Sheehan
• insuficienta ovariana primara cu debut postpubertar
• insuficienţa corticosuprarenală
• tuberculoza, neoplazii in care este prezenta menstruatia
• boala celiacă sau alte afecţiuni intestinale inflamatorii (boala Chron)
• tumori abdominale
• leziuni ale SNC
• hipotrofia ponderala constitutionala: absenta profilului psihologic caracteristic anorexiei, prezenta menstrelor, aport energetic normal, dorinta de a lua in greutate
  amenoreea indusă de efortul fizic epuizant (la balerine sau femeile
  care practică atletism de performanţă) sau stresul puternic şi susţinut.
  Creşterea PRL este frecventă la prima categorie, iar osteoporoza reprezintă o
  complicaţie constantă.

Tratamentul necesită multă răbdare, înţelegere şi se va realiza în colaborare cu medicul psihiatru. Uneori, în cazuri refractare la tratament, este nevoie de alimentaţie parenterală având în vedere riscul de deces. Disfuncţiile metabolice şi endocrine pot fi corectate odată cu creşterea în greutate, dar amenoreea poate persista câteva luni.