Axul gonadotrop funcţionează la parametri maximi între 20 şi 40 de ani. Peste 45-50 de ani se poate constata reducerea nivelului testosteronului liber, creşterea SHBG şi FSH. Scade rata de producţie a testosteronului şi de asemenea, responsivitatea celulelor Leydig la LH.
Apare o creştere graduală compensatorie a LH. Sindromul de deficit androgenic la bărbatul vârstnic poartă numele de hipogonadism cu debut tardiv (LOH – late onset hypogonadism), ADAM (androgen deficiency in aging male) sau PADAM (partial androgen deficiency in aging male).

Hipogonadismul parţial al bărbatului vârstnic este un deficit gonadotrop şi testicular datorat apoptozei celulelor Leydig şi unora dintre celulele din aria preoptică medială care controlează simultan funcţia gonadotropă şi cea sexuală.

• reducerea dorinţei sexuale, a libidoului şi a funcţiei erectile,
• modificări de dispoziţie cu reducerea activităţii intelectuale, a funcţiilor cognitive, a capacităţii de
  orientare spaţială, fatigabilitate, depresie şi iritabilitate,
• tulburări ale somnului, instabilitate vasomotorie: palpitaţii, bufeuri, transpiraţii,
• diminuarea masei musculare şi a forţei musculare, creşterea masei grase (abdominal),
• reducerea pilozităţii cutanate sexual-dependente şi alte modificări cutanate,
• reducerea densităţii minerale osoase, cu osteopenie,
• osteoporoză şi creşterea riscului de fractură,
• scăderea volumului şi consistenţei testiculare,
• ginecomastie,
• frecvent tulburări metabolice: diabetul zaharat de tip 2, sindrom metabolic şi tulburări cardiovasculare.

Nivelul testosteronului poate fi în limite normale, iar cel al testosteronului liber sau biodisponibil scade mai evident decât testosteronul total.
LH poate fi normal sau la limita superioară a normalului/uşor crescut, uneori se descrie oligospermie.

Tratamentul de substituţie androgenică se face de preferinţă cu preparate cu acţiune scurtă, geluri, plasturi şi mai puţin cu cele cu acţiune prelungită, depot.
Cancerul de prostată şi cancerul mamar reprezintă contraindicaţiile majore ale administrării testosteronului la orice vârstă.
Administrarea de testosteron trebuie obligatoriu precedată de: examenul prostatei, determinarea PSA, a lipidogramei, hemogramei,  investigarea patologiei cardiovasculare. Efecte adverse: policitemia, accentuarea sindromului de tract urinar inferior, ginecomastia.
Nu este recomandată introducerea tratamentului cu testosteron la toţi subiecţii vârstnici cu deficit documentat de testosteron, decât în măsura în care se scontează un beneficiu care să fie mult mai important decât riscurile şi după acceptarea de către subiect a tratamentului în condiţiile unei informări detaliate asupra riscurilor şi beneficiilor acestuia.