Alimentația și Covid-19

Din decembrie 2019, un nou virus din familia coronavirusului (numit SARS-COV-2) s-a răspândit în întreaga lume, fiind declarată pandemie din 11 martie 2020 și generând așa-numita boală COVID-19. Deși COVID-19 nu pune în pericol viața majorității celor infectați, poate fi letal pentru unii. Rata exactă a mortalității variază mult între regiuni și țări, în special cu un risc crescut de deces la persoanele în vârstă de peste 70 de ani.
Mortalitatea subiecților internați în Unitatea de Terapie Intensivă este de aproximativ 50%. O comparație între rata cazurilor de fatalitate din Italia și China, sugerează că pacienții de sex masculin cu vârsta ≥70 de ani au un risc mai mare de deces. După cum s-a raportat anterior, subiecții afectați de boli metabolice, cum ar fi diabetul de tip 2 sau boli respiratorii și cardiovasculare, inclusiv boala pulmonară obstructivă cronică, hipertensiunea arterială și boala coronariană accentuează severitatea bolii.
Obezitatea pare a fi legătura naturală dintre aceste afecțiuni, dar prevalența acesteia la pacienții cu COVID-19 nu este cunoscută. Bhatraju și colab. au raportat că media indicelui de masă corporală (IMC) la pacienții cu COVID-19 de la terapie intensivă a fost de 33,2 ± 7,2 kg/m2. Aceasta este în conformitate cu dovezile că obezitatea facilitează infecția cu SARS-CoV-2 și ar trebui să fie considerată un factor de prognostic negativ la acești pacienti, așa cum este documentat într-o meta-analiză recentă în care bolnavii afectați sever au prezentat un indice de masa corporală mai mare comparativ cu pacienții non-gravi.
La ora actuală încă nu avem date specifice legate de impactul Covid 19 asupra persoanelor cu obezitate. Obezitatea severă la tineri prezintă o serie întreagă de complicații, inclusiv modificări ale echilibrului glicemic care pot accentua disfuncția ventilatorie și agrava insuficiența respiratorie și evoluția în cadrul unei posibile infecții cu coronavirus. Diametral opus este obezitatea la pacientul vârstnic care este asociată și cu diabetul zaharat tip 2.
O luare de cuvânt foarte pertinentă publicată în JAMA de curând, nu a prezentat obezitatea ca factor de risc pentru prognosticul infectiei cu SARS-CoV-2 în randul populației Italiei. Privind înapoi asupra unor focare infecțioase similare, în timpul pandemiei H1N1 din 2009, obezitatea a fost recunoscută ca un factor de risc independent pentru complicații ale gripei, astfel încât nu este surprinzător faptul că obezitatea este un potențial factor independent de risc pentru SARS-CoV-2.
Printre cauzele fiziopatologice ale acestor cazuri mai severe ale epidemiei de gripă se numără rezistența la leptină. Leptina este un reglator important al maturării limfocitelor B. De asemenea știm că există alte erori funcționale și numerice ale limfocitelor B si T la pacienții cu obezitate si acest aspect ar putea să aibă și un alt impact. Chiar dacă la acest moment nu avem încă un vaccin impotriva SARS-CoV-2 trebuie să avem în vedere că pacienții cu obezitate pot să prezinte un răspuns imunologic ușor afectat. Persoanele obeze au arătat o protecție diminuată împotriva imunizării antigripale deoarece, în ciuda vaccinării, obezii sunt de 2-3 ori mai predispuși să sufere de infecție comparativ cu cei care nu sunt obezi. Acest lucru se datorează în primul rând unui răspuns suboptimal al activării macrofagelor la prezentarea antigenelor la persoanele obeze. În același context, putem preciza că persoanele cu IMC crescut par să fie mai contagioși decât cei cu greutate normală.
Se pare că persoanele cu obezitate care au făcut gripa H1N1 au avut o încărcătură virală mai persistentă decât cei cu IMC normal. De asemenea, la persoanele cu obezitate a crescut riscul de apariție a unor tulpini mai virulente comparativ cu persoanele normoponderale. Una dintre explicații a fost că IMC se corelează pozitiv cu numărul de particule virale eliminate prin expir și acest lucru este și mai clar dovedit la sexul masculin ridicând supoziția implicării unui volum ventilator mai mare. Astfel, potențialele implicații pentru obezitate în focarul SARS-CoV-2 ar trebui elucidate.
Astfel persoanele cu obezitate trebuie să fie in permanență preocupate de măsurile de prevenire a creșterii în greutate, acest lucru având un impact nu numai asupra metabolismului, ci și asupra răspunsului imun, iar efortul fizic are efecte pozitive pe imunomodulare.
Subliniem în plus, importanța medicației cu potențial efect imunomodulator. Pacienții care urmează un tratament cu Metformin pe care îl folosim atat la pacienții cu diabet zaharat dar și in sindromul de insulinorezistență trebuie încurajați să continue administrarea acestuia, deoarece acest activator al AMP-kinazei are și efecte antioxidante, dar și efecte antiinflamatoare ceea ce ar putea fi similar cu efectul imunomodulator pe care îl are efortul fizic.
In același context, activatorii PPAR gamma, reglatori cheie nu numai ai metabolismului lipidic dar și ai inflamației (rosigitazona, pioglitazone) pot să aibă de asemenea un efect benefic. Astfel transmitem un mesaj pentru persoanele afectate de obezitate si anume sa încerce să facă mișcare cât mai mult si să ia toate măsurile de protecție pentru că s-ar putea ca totuși contagiozitatea să fie ceva mai crescută decât la populația cu un IMC normal.
La polul opus se afla malnutriția care a fost frecvent intâlnită la pacienții critici și este răspunzătoare de înrăutățirea progresivă a statusului clinic. De aceea o evaluare nutrițională este obligatorie la acesti pacienți si se recomandă un necesar nutrițional de până la 30 de calorii/ kg corp la pacienții cu un consum energetic crescut (cum sunt cei aflați în terapie intensivă cu afecțiuni cu o formă severă). De asemenea se recomandă ca asigurarea acestui necesar să se facă fie enteral sau parenteral.
În concluzie, atenționăm că atât infecția cu SARS-CoV-2 cât și obezitatea sau denutriția, împărtășesc unele căi comune de reacție metabolică și inflamatorie. Pe de o parte, obezitatea provoacă hiperglicemie prin rezistență la insulină, în timp ce SARS-CoV-2 poate provoca și hiperglicemie (prin mecanisme care nu sunt încă elucidate). Obezitatea și SARS-CoV-2 împărtășesc elemente comune ale procesului inflamator (și posibil, de asemenea, tulburări metabolice), exacerbând infecția cu SARS-CoV-2 la obezi. Astfel, un stil de viață sănătos, o dietă personalizată și păstrarea măsurilor igienico-dietetice de prevenție, pot reduce riscul de infecție sau pot ajuta în câștigarea luptei cu acest virus.

Toate aceste informaţii au ca scop educarea pacienţilor, întrucât aceasta reprezintă o componentă integrată a procesului de tratament și îngrijire. Cu toate acestea diagnosticul şi paşii următori vor fi stabiliţi de către medic, motiv pentru care vă invit să faceţi o programare AICI

Sharing Is Caring, Choose Your Platform!