Acromegalia

Ce este?

Acromegalia este o boală rară, caracterizată prin secreție crescută de
hormon de creştere (GH), cu multiple complicaţii cardiovasculare, metabolice
şi care netratată scurtează durata vieţii pacienţilor. În peste 95% din cazuri
se datorează unui adenom hipofizar cu celule somatotrofe şi rareori se
datorează unor tumori extrahipofizare care secretă GHRH (ex. pancreatice,
bronsice).
Acromegalia se întâlnește în populație cu o prevalenţă de 40-70/1.000.000
de locuitori, cu o distribuţie egală a celor două sexe şi un maxim în decada a
patra de vârstă.

De ce apare?

Mecanismul etiopatogenetic este reprezentat de aparitia unei aberatii genetice responsabilă de amorsarea procesului proliferativ pe linie somatotropă și eventual pe alte linii hipofizare.
Excesul de GH apare în:

  • Adenomul hipofizar secretant GH
  • Sindroame genetice – McCune Albright, MEN1, Acromegalia familială, sindromul Carney
  • Carcinom cu celule somatotrope sau metastaze ale acestuia
  • Secreţie extrahipofizară de GH în limfoame sau tumori pancreatice
    endocrine
    Excesul de GHRH apare în:
  • Hamartoame sau alte tumori hipotalamice;
  • Tumori periferice (secreţie ectopică): carcinom pulmonar cu celule
    mici, tumori carcinoide bronşice, feocromocitom etc.

Cum se manifestă?

Manifestarile clinice depind de vârsta la care apare boala şi excesul de GH. Prepubertar, cartilajele de creştere fiind deschise predomină creşterea liniară a scheletului şi apare gigantismul. Odată cu închiderea cartilajelor de creştere se instalează acromegalia cu hipertrofie la nivelul extremităților şi viscerelor. Simptomatologia se instalează de obicei insidios, cu o întârziere a diagnosticului de 10 – 15 ani.
Principalele semne şi simptome clinice sunt:

  • Hipertrofia mâinilor, picioarelor, limbii, corzilor vocale. Schimbarea frecventă a numărului la pantofi, mănuşi, inele, vocea își schimbă tonalitatea.
  • Tegumente groase, mate, cu hiperhidroză, seboree, acnee, acantosis nigricans, cutis verticis gyrata.
  • Schimbarea treptată a fizionomiei prin apariţia de bose frontale (hiperostoză frontală), protruzia arcadelor sprâncenoase, hipertrofia oaselor zigomatice, piramidă nazală masivă, prognatism, ocluzie inversă, diasteme şi treme dentare, hipertrofia buzelor şi pavilioanelor auriculare
  • Manifestări musculo-scheletice: acroparestezii, osteoartrite, sindromul de tunel carpian, miopatii proximale, artrită temporo-mandibulară.
  • Manifestări respiratorii şi pulmonare: narcolepsie, sindromul apneei de somn cu determinism central şi periferic
  • Visceromegalie şi creşterea riscului de apariţie a polipilor de colon cu potenţial malign.
  • Manifestări cardiovasculare: hipertrofie ventriculară stângă, hipertensiune arteriala, insuficienţă cardiacă, cardiomiopatie.
  • Manifestări metabolice şi endocrine:
    • Diabet zaharat sau scăderea toleranţei la glucoză, hiperinsulinemie cu insulinorezistenţă;
    • Scăderea reninei şi creşterea aldosteronului;
    • Hipertrofia glandei tiroide;
    • Hipercalciurie;
    • Hipertrigliceridemie;
    • Macrogenitosomie dar libido scăzut şi impotenţă la bărbaţi, tulburări de ciclu menstrual, galactoree, hirsutism la femei;
    • Hiperparatiroidism şi tumori pancreatice în MEN1.

Cum investigam?

Concentraţia serică a IGF-1 este cel mai bun test screening de depistare a acromegaliei. Pacienţii cu acromegalie prezintă valori crescute
comparativ cu subiecţii normali de aceeaşi vârstă şi sex. Spre deosebire de concentraţia serică a GH, valorile IGF-1 nu variază cu alimentaţia, somnul ci reflectă secreţia integrată a GH din ultimele zile sau săptămâni.
În situaţia în care valorile IGF-1 nu sunt lipsite de echivoc, dar şi pentru confirmarea diagnosticului de hipersecreţie de GH este necesară dozarea GH în timpul testului de toleranţă la glucoză. La persoanele normale după administrarea a 75 g glucoză per os nivelul GH scade sub 1 ng/ml. Testul are avantajul de a obiectiva şi anomaliile metabolismului glucidic frecvente la acromegali.
Valorile bazale ale GH sunt frecvent între 2 şi 10 ng/ml atât la normali cât şi pacienţii cu acromegalie şi ca atare această determinare nu este
relevantă pentru diagnosticul pozitiv în afară situaţiei în care valoarea este mult crescută (peste 30 ng/ml).
Sunt necesare dozările de PRL (diagnosticul unui adenom mixt), gonadotropi, estradiol/testosteron, investigarea funcţiei tiroidei şi corticosuprarenalei pentru evidenţierea unei eventuale insuficienţe hipofizare. Confirmarea diagnosticului implică folosirea de mijloace
imagistice iar examenul neuro-oftalmologic este necesar pentru evidenţierea complicaţiilor.

Cu ce se confundă?

Masa tumorală hipofizară trebuie diferenţiată de alte tumori intra şi paraselare (empty sella, adenom hipofizar nesecretant, MEN I = sindrom WERNER (hiperparatiroidism primar si tumora pancreatica: insulinom, gastrinom), secretie paraneoplazica de GH-like sau GHRH-like.
Creşterea GH bazal poate să apară în condiţii fiziologice precum pubertatea, sarcina, efortul fizic intens dar şi patologice insuficienţa hepatică, renală, malnutriţie.
Aspectul de hipertrofie a extremităților evident mai ales la nivelul mâinilor apare la cei care efectuează muncă manuală, în obezitate, amiloidoză primară, mixedem, osteoartropatia hipertrofică pneumică (boala Pierre Marie Bamberger, care apare în special în tumorile pulmonare), pahidermoperiostoza – boala Tourraine (boala degetelor de toboşar) sau în acromegaloidism în care trăsăturile fizionomice ce sugerează o hipersecreţie de GH apar familial, dar nu au un substrat tumoral.

Cum tratam?

Obictivele terapeutice:

  • înlăturarea tumorii,
  • inhibarea hipersecreţiei de GH şi normalizarea nivelelor IGF-1 prevenirea sau corectarea complicaţiilor, cu păstrarea funcţiei
    hipofizei anterioare şi posterioare.
    Metode terapeutice:
  • chirurgia tumorii hipofizare
  • tratamentul medicamentos (de scădere a secreţiei de GH si IGF1) radioterapia hipofizară.

Netratata, evolutia acromegaliei este lentă, dar complicaţiile sunt frecvente: neurologice, cardiovasculare, metabolice, respiratorii. Riscul de a dezvolta o neoplazie este crescut, în special la nivelul colonului. Mortalitatea este de asemenea de două, trei ori mai crescută comparativ cu cea a persoanelor normale în special datorită complicaţiilor cardiovasculare.
Complicaţiile acromegaliei netratate:

  • Provocate de excesul de GH şi IGF1: cardiovasculare (HTA, cardiomiopatie hipertrofica acromegalica, aritmii, valvulopatii,
    insuficienţă cardiacă), metabolice (diabet zaharat secundar), respiratorii (apnee de somn), osteoartropatie, sindrom de tunel carpian, polipoza benignă de colon
  • Neurologice – determinate de expansiunea tumorala, sindrom de chiasmă optică, hipertensiune intracraniană
  • hipopituitarism în grade variate (în cazul macroadenoamelor hipofizare).

O posibilitate evolutiva favorabila in acromegalie este reprezentata de necroza spontana intratumorala care poate duce la  vindecarea spontana” a bolii. In aceasta situatie RMN evidentiaza frecvent un aspect sugestiv pentru empty sella.

Toate aceste informaţii au ca scop educarea pacienţilor, întrucât aceasta reprezintă o componentă integrată a procesului de tratament și îngrijire. Cu toate acestea diagnosticul şi paşii următori vor fi stabiliţi de către medic, motiv pentru care vă invit să faceţi o programare AICI

Sharing Is Caring, Choose Your Platform!